Fără îndoială, Spania a dovedit în partida de aseară că merită să fie campioana mondială. Totuși, lucururile puteau sta altfel dacă tehnicianul batavilor, Bert van Marwijk, nu ar fi comis o serie de erori.
O singură înfrângere avea tehnicianul batavilor la națională, de când a fost instalat în 2008, doborând recordul Braziliei din ’70 – 14 victorii consecutive (8 în preliminarii și 6 la Mondiale). Selecționerul a reușit să creeze în lot o atmosferă senzațională și să desființeze bisericuțele care în trecut au dus la lipsa unor performanțe notabile. Toți jucătorii au „tras la aceeași corabie”, emulația creată în jurul batavilor fiind senzațională. Totuși, în duelul de ieri cu Del Bosque, antrenorul a cărui carieră de fotbalist a fost curmată prematur de accidentări a părut depășit.
1. A insistat cu Van Persie
Până să se accidenteze, în toamna trecută, vârful lui Arsenal era unul dintre cei mai bine cotați atacanți din Premier League. După lunga perioadă petrecută pe tușă, însă, vârful este de nerecunoscut. Van Persie a însris un singur gol la actualul Mondial (contra Camerunului), în condițiile în care a avut „dispeceri” de cinci stele: Robben, Sneijder sau Kuyt. Aseară, Van Persie a fost util doar în faza defensivă (unde a pierdut, totuși, destule dueluri cu ibericii, la fazele fixe), aportul său ofensiv fiind 0. A avut lungi perioade în care a dispărut total din joc și, cu siguranță, înlocuirea lui cu Huntelaar nu doar că era o idee bună, dar se și impunea.
2. L-a scos pe Kuyt
Dirk Kuyt este unul dintre jucătorii cei mai importanți ai Olandei, chiar dacă jocul său nu este unul care să iasă întotdeauna în evidență. Aseară, aripa lui Liverpool a jucat la potențial maxim și a reușit să creeze pericol în defensiva adversă, dar și să închidă perfect culoarele spre poarta lui Stekelenburg sau să dubleze un coleg din defensivă, atunci când situația o cerea. Obișnuit să joace la cel mai înalt nivel, Kuyt nu a fost niciun moment depășit de miză, așa cum s-a dovedit a fi înlocuitorul său, Elia. Fotbalistul de culoare al lui Hamburg a fost aruncat în luptă în speranța că își va pune în valoare viteza superioară, însă prestația sa a fost sub orice critică, dând senzația că înoată pe teren
3. L-a introdus pe Van der Vaart prea târziu, în locul unui închizător
Aici sunt mai multe aspecte de discutat. În primul rând era nevoie de geniul și de creativitatea lui Van der Vaart mai devreme. În ofensivă, Olanda a contat exclusiv pe Robben și Sneijder, în timp ce spaniolii aveau cel puțin 4-5 jucători care puteau face diferența în ultimii 30 de metri. Van Marwijk a mers pe cartea defensivei, poate justificat, în măsura în care, pe hârtie, ibericii păreau superiori. Chiar și așa, în măsura în care mijlocul batavilor nu mergea deloc, un fotbalist ca Van der Vaart sau Afellay era absolut necesar.
Selecționerul a sesizat asta foarte târziu și când a decis să acționeze a făcut-o în cel mai neinspirat mod. A schimbat un închizător, pe de Jong, care îi garanta mai multă siguranță în defensivă într-un moment în care nimeni nu ar fi riscat. În condițiile în care cele două formații nu mai erau la fel de compacte ca la început, oboseala spunându-și cuvântul, apariția spațiilor era inerentă. Van Marwijk a simțit că ofensiv Olanda nu contează foarte mult, dar riscul asumat de această schimbare a fost mult prea mare.
Cine este van Marwijk?
Bert van Marwijk se află pe banca naționalei Olandei din 2008, iar în campania de calificare pentru Mondialul african nu a înregistrat nicio înfrângere în cele opt meciuri jucate, cum victorii pe linie a obținut și în cadrul turneului propriu-zis, sub comanda sa, „Portocala mecanică”. În drumul spre finală, Olanda a învins Slovacia, Brazilia și Uruguay, iar jocul bativilor a impresionat. În rest, Van Marwijk nu se poate lăuda decât cu o Cupa UEFA câștigată în 2002 pe când pregâtea pe Feyenoord.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER